marți, 24 aprilie 2018

Constantin Mandicevschi



Imagine similară

Sunt puţini probabil cei care au auzit de Constantin Mandicevschi, vlăstarul unei familii preoțești cu bogate ramificații, având legături cu centrele ortodoxismului, autorul versurilor melodiei .

S-a născut la 24 mai 1859 în satul Băhrineşti (astăzi raionul Hliboca, regiunea Cernăuți), și a murit la 14 decembrie 1933, în orașul Cernăuți.

Este fiul parohului bisericii din satul Băhrinești, Vasile Mandicevschi și al soției sale Vero­nica Popovici, fiica profesorului  Institutului Teologic, Cons­tantin Popovici. 

Mama sa a fost sora marelui savant cu renume european, Eusebiu Popovici, profesor universitar de istorie bisericească și a arhimandritului Clementei, Constantin Popovici, de asemenea profesor universitar.

A fost profesor de istorie şi director de liceul din Suceava, inspector școlar, directorul Bibliotecii Universității din Cernăuți, autorul renumitului cântec Cântă cucu-n Bucovina, dar putini știu că el este autorul acestui Imn al bucovinenilor.

Constantin Mandicevschi a absolvit școala veche moldovenească din Cernăuți, în anul 1869, începe cursul la obergymnasium din Cernăuți, susținând în vara anului 1877 bacalaureatul.

Frecventează apoi Universitățile din Cernăuți și Viena, susținând în 1884 examenul de capacitate la istorie, geografie, limba şi literatura germană. Constantin își începe activitatea pedagogică între anii 1884 – 1893, ca profesor Eusebie Mandicevschi la Gimnaziul Superior Ortodox din Suceava, unde a predat cursul de istorie şi limba germană. În această perioadă face cunoştinţă cu poetul Mihai Eminescu, care în anul 1885 s-a aflat de Crăciun la Suceava.

A fost prieten cu marele patriot unionist bucovinean  Ion I. Nistor.

Câţi dintre noi au cunoştinţă de faptul că marele cărturar român din Bucovina, Constantin Mandicevschi, este autorul versurilor celebrului cântec „Cântă cucu-n Bucovina”, scrise pe melodia unui cântec bucovinean adaptat, în 1904, la solicitarea lui Spiru Haret şi a lui Nicolae Iorga, care luptau pentru  renaşterea demnităţii unei Românii, care la acea vreme era ciuntită din toate părţile.  

Cântecul interpretat ani în şir de rapsodul popular vasile Mucea, a fost inregistrat prima data de Grigore Leşe de-abia în anul 1996.

Este mai mult decât o doină, este o pagină a destinului românesc şi evocă un episod din istoria poporului nostru, aşa cum era aceasta la începutul secolului al XX-lea.

Stihurile originale ale lui C. Mandicevschi au fost transpuse pe melodia  unui cântec de jale bucovinean, acest cărturar român patriot fiind unul dintre organizatorii din 1904 ai festivităților de comemorare a 400 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare la Putna.

Cântecul a prins, a fost preluat în satele din zonă ca un cântec popular. După a doua pierdere a Bucovinei, fiecare rapsod a adăugat versuri, le-a modificat.

Originea sa era deja pierdută când l-a cules Vasile Mucea, un muzicant, așa cum îi plăcea să se autodefinească, care l-a interpretat cu strălucire. Ca un fapt divers, Mandicevschi a murit în 1933, an în care se năștea Mucea, ca și cum doina asta se încăpățâna să se agațe și de un suflet de muritor pentru a supraviețui.

Acum, după ce rapsodul popular a redat-o românilor, acest cântec -doină trăiește în mai multe suflete.

Versiunea lui Vasile Mucea, e  mai vie ca cea a lui Leșe care are, evident, mai mult succes și sună ca jurământul unei cete de bărbați, adunați într-un codru, la lumina unui foc de tabără.

Noi… vom asculta mereu cu emoţie  simplitatea şi curăţenia ce a pus în melodiile sale.

 

Spiritul românesc nu piere !

Cântă cucu bată-l vina
De răsună Bucovina
Cânta cucu bata-l vina
De răsună Bucovina
Cântă cucu-ntr-un brăduţ
De răsună-n Cernăuţi

Bucovină, plai cu flori
Unde-ţi sunt ai tăi feciori?
Bucovină,plai cu flori
Unde-ţi sunt ai tăi feciori?

Au foşti duşi în altă ţară
Dar se-ntorc la primăvară
Au fost duşi în altă ţară
Dar se-ntorc la primăvară
Au fost  duşi în altă ţară
Dar se-ntorc la primăvară

 

Inapoi cand or veni
Tot pe tine te-or iubi
Muntilor cu creasta rara
Nu lasati straja sa piara
Muntilor cu creasta rara
Nu lasati straja sa piara

Daca piere straja noastra
A pierit si tara noastra
Daca piere straja noastra

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu