duminică, 18 martie 2018

Scrisoarea lui Adolf Hitler către regele Carol al II-lea.

Cum l-a ameninţat Führer-ul pe monarhul României
     


 
În data de 15 iulie 1940, Adolf Hitler i-a trimis o scrisoare lui Carol al II-lea, care a reprezentat un răspuns la intenţia României de a se alătura puterilor Axei, după renunţarea la înţelegerea cu Aliaţii. În răspunsul oferit, Führer-ul îi transmitea care sunt condiţiile pe care România trebuie să le îndeplinească pentru a se alătura Axei. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Povestea Trenului Regal. Cum arată şi ce foşti regi şi lideri comunişt... La data de 1 iulie 1940, România a renunţat la orientarea pro anglo-franceză, iar după patru zile a anunţat oficial intenţia de a adera la sistemul Axei. Regele Carol al II-lea a vrut să-i comunice lui Adolf Hitler intenţia României de a se alătura puterilor Axei, dar nu a reuşit să-l contacteze, astfel că l-a chemat pe Wilhelm Fabricius, ambasadorul Germaniei la Bucureşti, pentru a-i transmite intenţiile sale, iar, ulterior, informaţiile să-i fie aduse la cunoştinţă Führer-ului.  Carol al II-lea îşi manifesta intenţia încheierii unei alianţe cu Germania. Mai mult decât atât, Carol al II-lea îi cerea ajutor militar şi îl informa despre mişcările militare ale Rusiei, care intenţiona să se apropie de zona petrolieră a României. Răspunsul lui Hitler a fost transmis tot prin intermediul lui Fabricius. Hitler transmitea că România trebuie să îşi rezolve problemele cu Ungaria şi Bulgaria, care erau aliatele Germaniei. Propunerile lui Hitler au fost transmise şi în scris, prin scrisoarea din 15 iulie, prin care-i prezintă lui Carol al II-lea două variante de a acţiona: una tactică, de adaptare la condiţii şi de a căuta cele mai bune moduri de ieşi din situaţii dificile, şi o altă variantă, care presupunea luarea unor decizii definitive, care însemna şi asumarea unor sacrificii, împărtăşită de Hitler.    „Sfârşitul ar putea fi chiar distrugerea României“ Iată scrisoarea lui Adolf Hitler către regele Carol al II-lea din 15 iulie 1940 prin care-i impunea condiţiile de primire a României în cadrul Axei, care se refereau la cedările teritoriale către Bulgaria şi Ungaria, ceea ce s-a şi întâmplat în ceea ce a urmat: Scrisoarea conţinea chiar şi o ameninţare cu privire la sfârşitul României:   Maiestate! Evenimentele şi unele întrevederi şi discuţii în legătură cu ele, îmi permit numai astăzi să vă exprim opiniile mele despre propunerile pe care Majestatea Voastră mi le-a comunicat. Trebuie să vă rog să admiteţi că situaţia extraordinară şi pericolele pe care le prezintă constituie explicaţia absolutei francheţi a gândurilor pe care doresc să le exprim. L-am informat pe Duce despre această scrisoare. Pentru rezolvarea problemelor care îngrijorează pe Majestatea Voastră şi întreaga Românie, există două posibilităţi: 1. O abordare tactică, aceasta însemnând să se încerce a se salva ceea ce poate fi salvat printr-o adaptare cu abilitate la împrejurări, pe măsură ce se produc. 2. Calea unei decizii fundamentale — în căutarea unei soluţii definitive — şi îndeplinirea acestei decizii, chiar cu riscul unor sacrificii. În privinţa primului mod de a proceda, Majestate, sunt absolut incapabil să afirm ceva. Întreaga mea viaţă am fost un om al deciziilor fundamentale şi numai de la acestea aştept succese decisive. Orice încercare de a înlătura prin manevre tactice de vreun fel sau altul pericolele care ameninţă ţara dumneavoastră trebuie să dea şi va da negreşit un eşec. Sfârşitul, mai devreme sau mai târziu — şi poate în foarte scurt timp — ar putea fi chiar distrugerea României. După mine nu rămâne decât urmarea celei de a doua căi. Nu tăgăduiesc dificultăţile politice interne şi externe, peste care trebuie să se treacă. Îmi închipuiesc că pe această cale se poate a obţine cel puţin pentru viitor, mai întâi o pace durabilă şi al doilea o îmbunătăţire crescândă a situaţiei tuturor participanţilor. A doua cale, singura pe care o pot propune Majestăţii Voastre, este înţelegerea loială cu Ungaria şi Bulgaria. Numesc ambele state, fiindcă aş considera drept o eronată concluzie de a crede că prin acordarea de concesii unuia, am depăşi cele două state, putând rezista mai uşor celui de al doilea. Prin aceasta, Majestate, s-ar putea obţine cel mult un scurt câştig de timp. Este însă cu totul clar că din aceasta ar rezulta o nouă criză. Această ocazie nu va lipsi şi ea va fi adusă, în mod fatal, în timpul cel mai scurt tocmai prin amânarea soluţiei. […] Dacă România, Ungaria şi Bulgaria socotesc că nu se pot înţelege, atunci, după convingerea mea, o asemenea atitudine nu va răsplăti pe nici unul din cele trei state, ci le va pedepsi. În acest caz, menirea mea nu este să împiedic o astfel de consecinţă. Situaţia militară a Reich-ului s-a dezvoltat atât de favorabil încât ne simţim în stare — deşi aceasta ar fi legată cu siguranţă de sacrificii — să putem renunţa la livrarea petrolului. […] Orice raţiune dreaptă trebuie să ducă la recunoaşterea că o revizuire nu poate fi evitată la infinit şi că acesta va fi cu atât mai mult în avantajul său cu cât va fi făcută mai repede. Numai atunci când va interveni o reglementare raţională a problemelor deschise între România, Ungaria şi Bulgaria, va avea un sens pentru Germania de a clarifica posibilitatea unei colaborări mai strânse şi pentru acesta să preia în aceste condiţii obligaţii mai largi. Dacă însă Majestatea Voastră crede că nu poate adera la aceste înşiruiri de idei ale mele, nu voi face uz de ele, ci voi comunica numai Guvernului Ungar, respectiv Bulgar, că Germania, adică Guvernul German în ce îl priveşte nu vede nici o modalitate de a se dedica rezolvării problemei de faţă. Dacă însă s-ar putea găsi posibilitatea ca printr-o preconizare să se realizeze o înţelegere satisfăcătoare între cele trei state, atunci aceasta va reprezenta mai mult pentru fericirea şi viitorul celor trei parteneri, decât oricare succese momentane presupuse, care mai de vreme sau mai târziu să ducă la noi crize. Al Majestăţii Voastre devotat

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu