duminică, 18 februarie 2018

Moartea Lidiei Jiga


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de
 Cristian Grigore 

mg-0649 (1)
Tristă va fi şi povestea româncei Lidiei Jiga, care s-a îndrăgostit de o meserie devoratoare, în care zilnic, chinuia câţiva lei şi tigrii în faţa unui public amator de distracţii. Distracţia le aducea aminte de epoca când ei înşIşi erau vânaţi de aceste animale, acum aflate dincolo de gratii care făceau eschibiţii în faţa lor.
Lidia Jiga, dresoare de tigri, lei şi pantere, a văzut lumina zilei într-un sat de la poalele Făgăraşului la 1 mai 1932. Veneţia-de Jos este localitatea sa natală - cum a ajuns acest sat să poarte numele unui oraş vestit din Italia, nu ştim 
 este aşezat la marginea pădurii, fiind înfrăţit cu codrul, aşa cum spune zicătoarea. Acolo, Lidia a fost crescută de bunici şi de unchi dinspre mamă. Mare admiratoare de animale , Dumnezeu îi dăruieşte un pui de urs rătăcit de vizuina lui. Devenit jucăria preferată, puiul de urs este crescut şi îngrijit de fata care avea să devină cea mai mare dresoare din România. În 1953, pleacă la Bucureşti şi se angajează îngrijitoare de animale la Circul Krateyl, ultimul mare circ particular din ţara noastră. Acolo o cunoaşte pe Dina Mihalcea, o altă dresoare de animale sălbatice şi este fermecată de ea. Problema deveniri unei dresoare de fiare, este de-acum doar o chestiune de timp. 
Din 1959, atunci când circul a devenit 
de stat, are ocazia să-l cunoască pe Francesco Capri din Germania, ţară devenită la rândul ei o Republică Democrată. Capri o ia ca ucenică şi după câteva luni , cu ochi umflaţi de pumni şi ghionturi este declarată dresoare de lei la Circul de Stat din Bucureşti. Dee ! Aşa se învăţa înainte meseria. 
net-tigers
Apoi cariera ei urmează traiectoria unei stele strălucitoare. Este trimisă de statul comunist în URSS, acolo unde la Circul Mare din Moscova îşi şlefuieşte personalitatea de dresoare de tigri, lei şi pantere. În Rusia a lucrat cu zece animale, lei şi tigri, printre care erau incluse o tigroaică tânără de patru ani şi doi pui, unul de leu şi unul de tigru. Maestrul A.N. Alexandrov-Fedotov, artist emerit al R.S.F.S.R (adică Rusia) , purtătorul de stindard al şcolii de dresură ruseşti, îi recomandă Lidiei să stea cât mai mult timp cu animalele, să fie prezentă atunci când sunt hrănite şi chiar atunci când sunt îngrijite de doctori.
 
Alexandru Iosefini, directorul Circului din Bucureşti, afirma odată că Ťdresura se bazează pe o observaţie statornică şi atentă. Un dresor trebuie să cunoască perfect firea animalelor, trăsăturile lor fiziologice, particulare, pentru că fiecare animal - posesor al însuşirilor globale ale speţei - este tot odată marcat de o specificitate, destul de greu, e drept, dar nu imposibil de sesizatť.
Întrebată în 1967 de un reporter cum reuşeşte performanţele sale, răspunsul Lidiei Jiga a fost simplu: prin blândeţe. Totuşi aveţi un pistol, a remarcat reporterul. Da, însă cu gloanţe oarbeť, a fost răspunsul dresoarei.
Obiceiurile unei dresoare sunt foarte ciudate. De pildă , nu are voie să-şi schimbe parfumul sau să nu apară în faţa animalelor în situaţii dificile pentru o femeie. Citez dintr-un articol din revista 
Flacăra, a cărui autor este chiar Maestrul Iosefini. 
Într-o zi la Budapesta, intrând în manej , Lidia Jiga observă că animalele sunt nervoase, foarte agitate, cu un comportament schimbat. Într-un târziu s-a dumirit: ducându-se la coafor, şI-a schimbat fixativul! A avut mult de furcă să liniştească animalele agitate.
La Hamburg, intervine primul accident: pusă să se plimbe cu tigrul Bengal, crescut de mic în locuinţa ei din Piaţa Amzei, de fapt o reclamă periculoasă, Lidia Jiga se trezeşte târâtă de animal. Acesta se repede asupra unui trecător care avea în sacoşă carne proaspătă, abia cumpărată de la măcelărie. În lupta Lidiei cu Bengal, tigrul ispitit de mirosul de carne crudă, nu putea să rămână fără urmări. Răni musculare la mâna stângă, cu atacarea tendoanelor şi fractura unui os metacarpian , precum şi răni adânci la braţul drept, acesta este bilanţul luptei cu tigrul. Toate acestea, au rănit sufletul dresoarei. De aici traiectoria stelei a început să coboare spre orizonturi întunecoase.
 
Aflată în turneu în oraşul Mölln, Lidia Jiga suferă primul eşec. Fiind speriată de întâmplarea de la Hamburg, în subconştientul ei apar urme de nesiguranţă, animalele o simt slabă şi ca urmare nu-i mai ascultau comenzile şi se simt plictisite de prezenţa ei. Apare sindromul de uzură al dresajului. Un ziar din Mölln, inserează următoarele rânduri: ŤÎn spatele zăbrelelor înalte se consumă în fiecare seară o dramă. Cu umerii ridicaţi, cu ochii îngroziţi, Lidia Jiga stătea nepunticioasă în arenă. Iubitele ei pisici uriaşe nu o mai ascultau, făceau ce voiau. Se încăierau şi se muşcau, împrăştiau o duhoare bestială sau, foarte apatice, nu se mişcau din locť.
Leul Ruslan începuse să dea semne de apatie, iar câteodată era foarte nervos, pradă a unei agitaţii neexplicabile, deşi Lidia Jiga lupta din răsputeri să -şi salveze atât numărul cât şI leul. Observaţi ordinea ! Apoi firul a cedat. Tare descumpănită, dresoarea de lei, tigri şi pantere, începe să lipsească de la repetiţii, nu mai asistă la hrănirea animalelor, într-un cuvânt va fi delăsătoare.
Anul 1970, o găseşte cu contractul desfăcut. La insistenţele ei, Lidia Jiga este reangajată şi la turneul din Israel ea Ťmai gustă o dată din cupa îmbătătoare a succesului.ť.
La Harkov, în Uniunea Sovietică, steaua Lidiei Jiga, fata din Veneţia de la poalele Făgăraşului, apune pentru totdeauna.
 
Dresura sa avea în componenţă cinci lei (Ruslan, Osvald, Prinţ, Niki şi Gambus) şi trei tigri ( Bengal, Amur şi Baghera)  scria Maiestrul Iosefini.
În seara zilei de 7 noiembrie, la al doilea spectacol, după matineu, când circul din Harkov gemea de lumea venită să aplaude pe artiştii români, la 5 minute după începerea dresurii, se petrece accidentul fatal care avea să pună capăt vieţii şi carierei frumoasei dresoare.
După primul truc prezentat, ea s-a întors spre public, cu spatele la animale, exprimând mulţumiri pentru apluzele primite. În acel moment, leul Ruslan s-a repezit asupra ei, apucând-o de şold. Jetul de apă pornit la timp de către recuzitorul Gheorghe Chiriagos a silit leul să se retragă, dar Lidia Jiga s-a dezechilibrat şi a căzut la pământ.
În aceaşi fracţiune de secundă, din apropierea victimei, a ţâşnit tigrul Amur, arucându-se asupra dresoarei, cu toată greutatea celor 200 kilograme ale sale. Muşcăturile lui la gât şi la ceafă au ucis instantaneu victima, care nu a mai putut schiţa nici cea mai slabă reacţie de apărare. Tigrul a târât apoi trupul prin arenă şi nici jetul de apă proiectat asupra sa , nici gloanţele oarbe ce i-au fost trase în urechi de artistul român Alois Krateyl care, cu un curaj deosebit, a intrat între gratii, nu l-au făcut să lase victima. Abia după ce Alois Krateyl l-a lovit cu putere în cap cu furca de fier, tigrul şI-a desprins colţii şi s-a refugiat în tunel.
În vacarmul stârnit cu acel prilej, când restul animalelor alergau în toate părţile, uşa grilajului prin care se intra în arenă a fost uitată deschisă. Unul din lei a ieşit spre public, dar a intervenit oportun dresorul de cai, Krateyl senior, care a reuşit să izoleze leul şi să-l îndrepte spre cuşca lui prin spatele arenei.
În arena goală, stropită din belşug cu sânge, zăcea trupul sfârtecat al Lidiei Jiga. Două femei din public, martore ale macabrei scene au născut pe loc; un bărbat în vârstă a rămas pironit pe fotoliul său, insensibil la agitaţia din sală: de groază. Inima i se oprise.
Era ora 21 : 32. În mod ciudat şi inexplicabil, ceasul din camera hotelului unde locuia Lidia se oprise şi el la aceaşi oră.
Din raportul de expertiză medico-legală, a reieşit că pe corpul victimei s-au identificat 28 de răni anfractuase, rănile gâtului fiind însoţite de fractura celei de de-a cincea vertebre cervicale, însoţit de ruptura măduvei spinării şi a grupului vasculo-nervos cervical stâng; răni ale cutiei toracice, cu fractura omoplatului stâng şi a coastei a 9-a stângi. Rănile umărului drept au fost însoţite de rupturi ale arterelor şi venelor femurale. Ca urmare a acestor leziuni a apărut o puternică hemoragie.
…”
Extras din raportul secţiei consulare de pe lângă Ambasada Română din Moscova:
Este de remarcat că în discuţiile purtate la Harcov, atât cu artiştii români cât şi cu cei localnici, odată cu sublinierea calităţilor excepţionale de voinţă şi curaj ale dresoarei Lidia Jiga, interlocutorii au avertizat-o în mod colegial asupra imensului pericol pe care îl reprezintă depăşirea anumitor limite fireşti, încrederea prea mare în posibilităţile proprii de evitare a consecinţelor ce pot fi nefaste. 
De-a lungul timpului, în jurul morţii sale au apărut zeci de poveşti. Se spune că Amur a refuzat să mai mănânce după cumplitul eveniment. O lună s-a chinuit, a fost mai mult mort decât viu, iar apoi şi-a dat ultima suflare... Indiferent care este adevărul din spatele tragediei, amintirea Lidiei Jiga încă este vie în sufletul oamenilor, iar curajul ei e un exemplu pentru toată lumea...
000-mvd1541732

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu