marți, 6 februarie 2018

Despre Petru Groza

Petru Groza, omul care a condus primul guvern comunist din istoria României, deşi nu a fost niciodată membru al Partidului Comunist Român, a rămas în istorie ca un personaj controversat. Pe seama celui supranumit „burghezul roşu” au circulat nenumărate poveşti şi mituri, unele dintre ele fiind cu totul fascinante.

Petru Groza a fost unul dintre cei mai puternici demnitari din istoria secolului XX în România. A fost moşier, om de afaceri prosper, avocat şi om politic. Deşi nu a fost membru al Partidului Comunist Român, Groza a deţinut cea mai importantă funcţie în primul guvern comunist al României,  instaurat în 1945, cea de preşedinte al Consiliului de Miniştri. Din 1952 a devenit preşedinte al Marii Adunări Naţionale. Sub conducerea guvernului Groza a avut loc abdicarea regelui Mihai şi transformarea regatului în Republica Populară RomânăPetru Groza a fost unul dintre cele mai populare şi controversate personaje din istoria recentă a României. Iată zece dintre miturile care circulau pe seama lui:
1 Cum l-a impresionat pe Stalin
Petru Groza l-ar fi determinat pe liderul URSS, Iosif V. Stalin, să îl accepte la conducerea guvernului, jucând teatru. Scena, povestită de Groza, a fost redată în volumul „Corneliu Coposu – Dialoguri cu Vartan Arachelian”, astfel: „m-am apropiat de el. Acesta stătea pe un soi de cotineaţă, ceva mai înaltă ca podeaua. M-am aruncat în genunchi, i-am sărutat picioarele şi i-am spus: În sfârşit mi-am atins idealul de mic copil. Ziua asta va fi cea mai frumoasă zi din viaţa mea. Stalin, vădit impresionat, m-a luat de braţ, m-a ridicat, m-a îmbrăţişat. Îi făcuse o impresie deosebită circul meu şi pe urmă l-am câştigat. Eram un teatralist fără pereche”, ar fi mărturisit Petru Groza.
2 Plugarul Romulus Zăroni, şef la Agricultură
Romulus Zăroni, un plugar din satul hunedorean Nădăştia de Sus, a devenit ministru al Agriculturii, în 1945, în primul guvern condus de Petru Groza.. Fusese omul de casă al demnitarului şi membru de seamă al Frontului Plugarilor. „Romulus Zăroni ajunge ministru la agricultură pentru că era un plugar gospodar, şcolit de familie şi societate, avea agricultura în sânge, în fizic şi port şi era omul de casă al lui dr. Petru Groza, ce avea şi el moşii, preţuia agricultura, simpatiza şi iubea ţăranii”, îl descria Dan Macarie, membru al Societăţii Naţionale de Istorie şi Retrologie Agrară. Alţi istorici susţin că Zăroni era semianalfabet. De asemenea, se spune că şi-a părăsit nevasta pentru că aceasta nu a fost de acord cu naţionalizarea pământului ei.
„Acest ţăran voinic şi tânăr mi-a vorbit cu precizia omului care ştie ce vrea şi e stăpân pe tot ce spune, alături de „războaiele” nevestei lui, la măsuţa lui pe care avea un vraf de note, cărţi şi hârtii, citindu-mi el din lucrările lui o serie de chestiuni care m-au impresionat. Apoi m-a omenit cu ceapă şi slănină, pe care le-am înghiţit cu o foame de decenii, fiindcă le pierdusem gustul din anii copilăriei, de când am luat drumul spre America”, scria Groza în memoriile sale, publicate în volumul „Adio lumii vechi” (Editura Compania).
3 Cum i-a uimit pe americani
După instalarea sa în fruntea Consiliului de Miniştri, în 1945, Petru Groza a intrat în atenţia presei internaţionale. Jurnaliştii americani se arătau miraţi de faptul că un om de afaceri, din vechea burghezie condamnată de sovietici, a ajuns să deţină cea mai importantă funcţie într-un guvern agreat şi controlat de sovietici.
„Este genul de om pe care sovieticii l-ar exila inevitabil în Siberia. Şi totuşi conduce un guvern comunist. Groza este orice altceva decât un proletar. E ceea ce sovieticii ar numi kulak – un fermier prosper. A fost între timp şi bancher, industriaş şi proprietar de hotel. Şi nu e membru al Partidului Comunist. Iar în ciuda ambiţiilor sale dictatoriale, Groza avea o personalitate plăcută, simţul umorului şi îşi uimea oaspeţii prin naturaleţea şi erudiţia sa. Avea obiceiul să îşi îndrepte degetul arătător spre cei cu care conversa şi să se joace cu stiloul pe care îl lovea într-una de birou”, scria jurnalistul Joachim Joesten, într-un reportaj publicat de agenţia de presă NEA din Statele Unite ale Americii. "Un mare moşier care conducea o reformă drastică de naţionalizare în agricultură, un capitalist care joacă rolul unui comunist. Un tip dur care vorbeşte ca un profesor. Acesta este Petru Groza al României”, încheia jurnalistul american.
4 Cum l-a cunoscut pe regele Ferdinand şi descrierea macabră făcută acestuia
Potrivit istoricului hunedorean Ioachim Lazăr, la scurt timp după Marea Unire din 1918, regele Ferdinand a întreprins o vizită în Transilvania şi a ajuns la Deva, unde avea să îl remarce pe tânărul avocat de atunci Petru Groza.
„Se spune că în timpul vizitei întreprinse în Transilvania, după unirea acesteia cu România, regele Ferdinand I a zărit printre miile de căciulari ce l-au întâmpinat pe peronul gării Deva, un om cu joben. Cineva din suită a fost trimis să-l poftească în trenul regal. În faţa familiei regale s-a prezentat un om elegant şi manierat, care vorbea o impecabilă limbă germană. Era avocatul Petru Groza. Plăcut impresionat de elocinţa avocatului devean, regele şi-a manifestat dorinţa de a-l avea sfetnic (ministru)”, relata Ioachim Lazăr. Într-un articol publicat în volumul de memorialistică „Adio lumii vechi”, Petru Groza îl descria în culori sumbre pe regele Ferdinand. „Iar regele Ferdinand, o ştie toată lumea, şi-a scurtat firul vieţii printr-o neînfrântă consumaţie de băuturi alcoolice şi de tutun, din cauza cărora a fost răpus până la urmă de o groaznică boală. În adevăr, cancerul îi distrusese în aşa măsură intestinele, încât a fost nevoit să treacă prin operaţii din cele mai grele, eliminându-i-se excrementele prin vârful unui intestin ciuntit, scos la suprafaţa stomacului. Din cauza duhoarei pe care o exala în jurul său în urma acestei nenorociri, n-a mai putut fi ţinut în camera sa de la palat, fiind transportat la castelul regal de la Scroviştea şi instalat într-un cort special amenajat din parcul de acxolo, unde şi-a tânjit el ultimele zile, părăsit de toată lumea şi chiar de ai săi”, scria Petru Groza.
5 Eşecurile amoroase ale demnitarului
Petru Groza s-a căsătorit în anul 1916 cu Ana Moldovan, iar familia stabilită la Deva a avut cinci copii: două fete şi trei băieţi. Înainte de căsătorie, Petru Groza a avut un copil din flori, pe Maria, în urma unei relaţii de scurtă durată cu o tânără unguroaică. A mărturisit însă că a suferit două mari eşecuri în dragoste. Primul dintre ele a avut loc la scurt timp după absolvirea liceului, când s-a prezentat în faţa familiei unei colege de şcoală, pentru a o peţi. Mama fetei l-a alungat.
Ce? Vrei Căsătorie? Mai întâi şterge-te bine la nas şi du-te şi fă şcoala înainte. Fă-te om şi pe urmă să umbli după astfel de lucruri”. A fost peste mine un trăznet din cer, mai ales că ştiam că alături, în dosul unei uşi de sticlă, pândeşte cu repezi bătăi de inimă, apăsându-şi cu mâna pieptul, idealul dragostei mele”, scria Petru Groza, potrivit autorilor volumului „Adio lumii vechi”. Câţiva ani mai târziu, urma să ia în căsătorie o tânără bogată din Banatul Montan, însă un lanţ de împrejurări a făcut ca Petru Groza să ajungă cu mare întârziere la familia fetei, în ziua nunţii. Părinţii ei i-au spus furioşi să îşi ia gândul de la nuntă. „Îmi dau seama că acele zile au fost cele mai tragice ale existenţei mele. Am regretat adânc totul”, mărturisea Petru Groza, în memoriile publicate în volumul „Adio lumii vechi!”.
6 Cât de bogat era Petru Groza
Petru Groza a fost unul dintre marii magnaţi ai perioadei interbelice, potrivit relatărilor istoricului hunedorean Simion Molnar. În anii 1920, Petru Groza era cunoscut pentru forţa sa financiară.
„A deţinut acţiuni majoritare în peste 45 de întreprinderi. Totodată, a cumpărat fabrici, mine de aur, magazine, mori, edifică hoteluri şi înfiinţează «institute de credit». Va dobândi un prestigiu remarcabil în lumea capitalului interbelic, astfel încât a urmat să fie ales ca preşedinte al Uniunii Marilor Industriaşi din România“, a relatat istoricul Simion Molnar în lucrarea sa „Petru Groza, un burghez sub stindard comunist“.
Printre funcţiile sale importante pe care le-a deţinut în afara politicii, a fost cea de preşedinte al trustului minier „Topliţa, Măgura, Concordia“, societate care deţinea mai multe mine de aur din Transilvania. De asemenea, Petru Groza a avut în proprietate un han, în centrul Devei, pe care l-a transformat în hotel, unul de lux pentru acele vremuri. Familia sa deţinea un conac în satul Băcia, înconjurat de un parc dendrologic şi de o curte imensă în care a fost amenajat un teren de tenis. O vilă cu arhitectură impresionantă, construită în anii 1920, la poalele Dealului Cetăţii, era reşedinţa fostului demnitar. Potrivit istoricilor, pe Groza l-au vizitat aici Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Nicolae Iorga, Ion Minulescu, Ion Agârbiceanu, Victor Eftimiu, episcopul (viitor patriarh) Teoctist, Patriarhul Justinian, „prinţul roşu“ Scarlat Callimachi, Gheorghe Brătianu, generalul Sănătescu, Iuliu Maniu şi regina mamă Elena.
7 Cum l-a forţat pe rege să abdice
În 29 decembrie 1947, Petru Groza pleca din Deva, unde se pregătise pentru petrecerea Revelionului, în Capitală, unde avea să se implice într-unul dintre cele mai importante evenimente din istoria recentă a României: înlăturarea regelui Mihai.. Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu Dej au ajuns la palatul din şoseaua Kiseleff în dimineaţa zilei de 30 decembrie 1947, unde se afla regele Mihai şi regina mamă. „Ei bine, Majestate, a sosit timpul să aranjăm o despărţire prietenească. Trebuie să înţelegeţi că nu mai există în România loc pentru un rege”, au fost cuvintele pe care Groza i le-a adresat regelui Mihai, înaintându-i actul de abdicare. Tratativele au durat aproape trei ore, iar în final, regele Mihai a fost silit să abdice şi să părăsească ţara.
„Deşi s-a consumat în condiţii tensionate, înlăturarea monarhiei nu s-a soldat cu tulburări sau victime. Tot în ziua de 30 decembrie 1947, a avut loc o şedinţă a Guvernului şi o alta a Parlamentului, în cadrul cărora Petru Groza a explicat că despărţirea de monarhie s-a realizat în bună înţelegere. Adunarea Deputaţilor a proclamat Republica Populară, iar într-un miting uriaş, peste 800.000 de participanţi au salutat acest moment istoric”, relata istoricul Ioachim Lazăr. Regele Mihai amintea însă, într-una dintre convorbirile cu scriitorul Mircea Ciobanu, că după ce formalităţile abdicării au fost finalizate, Groza s-a apropiat de el şi i-a spus să pipăie vestonul. Sub acesta era ascuns un pistol, iar explicaţia dată de şeful Conisliului de Miniştri a fost luarea unor măsuri de precauţie, „ca să nu mi se întâmple şi mie ce i s-a întâmplat lui Antonescu”.
8 Petru Groza, mândru de originile dacice
Petru Groza se arăta mândru de originile sale istorice legate de poporul dac. Scria că satul său natal Băcia se afla la poalele muntelui Retezat, „sub umbra cetăţii Sarmizegetusa. Ea poartă pecetea celor mai multe sate din această ţară a dacilor. Regiunea este populată de cei mai autentici descendenţi ai dacilor lui Decebal, cu excepţia comunei noastre, în care jumătate din locuitori sunt de obârşie maghiară şi de origine calvină, trăind sub regimul istoric – acum în apunere – în permanentă adversitate cu populaţie română”, menţiona Petru Groza, potrivit volumului „Adio lumii vechi”. În aceeaşi carte, el relata că amintirea „cotropitorului Traian” îl scotea din sărite. „Ne consideram descendenţi ai dacilor, refuzând întotdeauna cultul cotropitorului Traian, care a nenorocit pe bieţii noştri strămoşi prin cuceririle sale, cu arme şi foc în fericita Dacie, ducând la moarte pe tata Decebal şi ai lui”. Petru Groza obişnuia să declare, potrivit unor istorici, „ultimul meu rege a fost Decebal, după moartea lui am devenit republican”.
9 Cum a oprit tradiţia preoţească a familiei
Petru Groza relata despre el că provenea dintr-o familie de preoţi. ”Strămoşii mei, care din tată în fiu au slujit la altarul Domnului ca preoţi, sunt de baştină din Munţii Apuseni, din Ţara Moţilor. La umbra gorunului lui Horea, lângă mormântul lui Avram Iancu, se află astăzi încă un mormânt, acela al preotului Simion Groza, tribun al lui Avram Iancu, mort în revoluţia din 1848 ”, dezvăluia fostul preşedinte al Consiliului de Miniştri, potrivit cărţii de memorii „Adio lumii vechi”. Groza amintea că bunicul său Adam a fost preot în satele de pe Valea Streiului, iar tatăl său, numit tot Adam, a fost preot capelan. Mama lui Petru Groza era, de asemenea, fiică şi urmaşă a unei familii de preoţi. Petru Groza a ales meseria de avocat, apoi de om de afaceri şi politician. În România comunistă a anului 1958, în care religia era ateismul de stat, înmormântarea lui Petru Groza a avut loc în tradiţia ortodoxă, iar ceremonialurile religioase au fost făcute de Patriarhul Justinian. Se spunea că Gheorghe Gheorghiu Dej şi-a făcut semnul Crucii, la căpătâiul mortului.
10 Prefera Deva, „Sodomei şi Gomorei”
Petru Groza compara Bucureştiul, în unele dintre relatările publicate în cartea „Adio lumii vechi”, cu Sodoma şi Gomora, cele două aşezări biblice mistuite pentru păcatele locuitorilor lor. „Mă urmărea ecoul propriilor mele cuvinte, rostite în ultimul nostru Consiliu de Miniştri, din noaptea aceea frumoasă, în care declarasem şefului guvernului şi colegilor mei că părăsesc pentru un termen biblic de şapte ani, Sodoma şi Gomora vieţii noastre politice şi economice, retrăgându-mă în cuibul meu de sub cetatea Devei, pentru a gândi mai adânc şi a căuta o ieşire”, scria Petru Groza. Politicianul ajunsese în capitală la începutul anului 1920, pentru a ocupa funcţia de deputat, printre numeroşi „descălecători ardeleni”, potrivit relat83rilor sale. „Miroase a ţigănie”, scria Groza despre oraşul cosmpolit. Se arăta însă impresionat de cochetăria femeilor din Bucureşti şi recunoştea că, ajunsă în Capitală, „pătura conducătoare din Ardeal şi-a dat pe faţă setea de îmbogăţire”.
Petru Groza a fost un personaj istoric important din Româna secolului XX. Omul politic din Deva care a ajuns în fruntea primului guvern comunist de la 1946 a avut o viaţă personală tumultoasă. Logodna cu prima sa iubire i-a fost refuzată, iar spiritul său aventuros din tinereţe i-au transformat ziua nunţii într-un eşec total. Câteva dintre aventurile amoroase ale „burghezului roşu” au fost povestite în volumul său de memorii.
CONTROVERSE Avocatul Petru Groza, fost şef de guvern, a fost în perioada interbelică unul dintre cei mai mari magnaţi ai ţării. Afacerile prospere i-au adus şi necazuri în justiţie. Arhivele naţionale din Hunedoara păstrează mai multe dosare în care omul politic era reclamat pentru infracţiuni economice, dar şi reclamant în procese de calomnie.
A fost moşier, fin intelectual şi apropiat al ţăranilor. A fost „tovarăşul de drum“ preferat al comuniştilor români şi al lui Stalin. A girat, din postul de prim-ministru al României, instaurarea regimului comunist şi politicile represive. Petru Groza a fost ultimul burghez.
„Este genul de om pe care sovieticii l-ar exila inevitabil în Siberia. Şi totuşi conduce un guvern comunist”, titrau ziarele americane după ce avocatul şi moşierul din Deva fusese impus de sovietici la conducerea primului guvern comunist. Povestea celui mai important om politic din trecutul Hunedoarei devenea astfel, în 1946, subiect de presă în Statele Unite ale Americii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu