luni, 28 august 2017

Din secretele istoriei:

Ce faceau in dormitor unii dintre cei mai cunoscuti suverani ai lumii



regele SolomonProtv Ad
Una din datoriile unui rege este aceea de a da tarii sale un urmas, dar, in decursul istoriei, multi suverani s-au dovedit a fi mult prea… plini de sarg in dorinta lor de a respecta aceasta obligatie.
Mai jos puteti vedea o parte din orgiile nestiute ale istoriei. Huffington Post publica o lista cu regi si regine faimoase prin viata lor intima deocheata.

1. Regele Solomon (973-933 i.Ch.)
Cel mai intelept, dar si cel mai pasional rege al evreilor, Solomon a avut, potrivit Vechiului Testament, 700 de sotii si cel putin 300 de amante. Oficiale! In rest, cine poate sti….?
regele Solomon
2. Faraonul Ramses al II-lea (1279-1213 i.Ch.)
Celebru prin domnia sa indelungata si prospera, Ramses a avut doua sotii principale si patru sotii secundare, care ii erau surori sau fiice, potrivit legii egiptene care incuraja incestul in familiile regale. In afara de acestea, se spune ca ar fi intretinut 200 de concubine, care i-au nascut 96 de fii si 60 de fiice.
Ramses II
3. Regele Henry I (1068-1135)
Suveranul Angliei i-a urmat la tron fratelui sau, care se crede ca era homosexual. Henry I era deosebit de potent si a avut cel putin 20 de copii nelegitimi. Din pacate insa, a avut un singur urmas recunoscut oficial, o fata, ceea ce a dus curand la un razboi civil.
regele Henry I
4. Regele Charles al II-lea (1630-85)
Intrat in istorie ca fiind primul rege care a folosit prezervativ, regele Charles al II-lea se pare ca nu se descurca prea bine cu noua inventie, pentru ca a avut 14 urmasi de la sapte femei diferite.
regele Charles II
5. Augustus al II-lea “Cel Puternic” (1670-1733)
Regele Poloniei, care a domnit 50 de ani, a avut cel putin 360 de copii bastarzi si un singur urmas legitim. Se spune ca avea asa de multi copii incat nu-i stia pe toti si astfel a ajuns sa se culce din greseala chiar cu una dintre fiicele sale. Sotia lui oficiala a refuzat sa calce in Polonia cat timp el a trait, fiindu-i rusine de comprtamentul lui.
regele Augustus II
6. Regele John V (1689-1750)
Un caz mai special este cel a reglui Portugaliei, John al V-lea. El avea doua mari pasiuni – religia si femeile. A decis ca e mai bine sa le combine si astfel a ajuns sa aiba relatii intime cu calugarite catolice. Maicutele i-au nascut mai multi copii, care au fost crescuti intr-un palat din Lisabona.
regele John V
7. Regele Ludovic al XV-lea (1710-1774)
Dintre toti regii Frantei, acesta a avut cele mai multe amante intr-un harem personal. Preferatele sale erau fetele tinere, de aproximativ 14 ani.
regele Ludovic XV
8. Regele Fatafehi Paulah (1784)
Exoticul suveran al insulei Tonga din Pacific l-a intalnit pe faimosul capitan James Cook, in timpul expeditiei acestuia din 1777. Astfel s-a aflat bizara traditie a insulei: regele este obligat sa "aiba" fiecare fata de pe insula, ceea ce insemna intre 8 si 10 fecioare zilnic. Se estimeaza ca in decursul domniei sale, regele s-a culcat cu aproximativ 37. 800 de virgine.
regele Fatafehi Paulah
9. Imparateasa Ecaterina a II-a – “Cea mare” (1762-1796)
Faimoasa tarina este cunoscuta pentru ca prefera barbatii foarte bine dotati, printre iubitii ei numarandu-se si Gregory Potemkin, despre care circulau multe glume la vremea respectiva. Desi batrana si destul de bolnava, Ecaterina nu ezita sa cheme in patul ei soldati din ce in ce mai tineri. Ultimul amant oficial si l-a luat cand ea avea 60 de ani, iar el numai 22.
imparateasa Ecaterina II
10. Regele William al IV-lea ((1765-1837)
Regele englez a avut 10 copii nelegitimi cu o actrita irlandeza si unul chiar cu o prostituata din Londra.
regele William IV
11. Regele Edward VII (1841-1910)
Desi a fost un suveran pretentios, cand venea vorba de femei, regele nu facea desosebire intre printese sau prostituate. Se spune ca a avut peste 7.000 de femei in timpul domniei sale de 50 de ani. Cand a fost incoronat, a cerut sa fie amenajata o loja speciala pentru amantele sale preferate, langa catedrala Westminster Abbey.
Regele Edward VII
12. Regele Ibn-Saud (1876-1953)
Primul rege al Arabiei Saudite se culca in fiecare noapte cu trei femei diferite. Exceptie faceau perioadele in care mergea la lupta. De la varsta de 11 ani, cand a cunsocut prima femeie si pana la moartea lui, a avut 22 de sotii oficiale, 42 de fii si 125 de fiice. Datorita performatelor sale, tara lui se poate lauda astazi cu aproximativ 20.000 de printi sauditi.
Regele Ibn-Saud


duminică, 27 august 2017

7 case boieresti din Bucuresti


După ce cumpără palatul de pe Calea Victoriei apelează la Ion Mincu pentru renovare, iar acesta va gândi totul în cele mai mici detalii, inclusiv legate de design-ul interior. Mai târziu, Nicolae Cuțarida își pune și el amprenta pe câteva elemente, în special legate de anexe. Veți întâlni multe controverse în legătură cu arhitectul care a influențat mai mult aspectul acestei case spectaculoase, eu vă spun însă care sunt concluziile din toată documentarea mea. Important până la urmă e că palatul este, cum spunea moștenitoarea familiei, o adevărată lecție de arhitectură și design interior.
Casa Monteoru, Foto: Titus Tihăuan
Grigore Monteoru oferă casa ca zestre fiicei sale, căsătorită Elena Lascăr Catargi. Dar înainte de asta face o ultimă renovare. La final, palatul nu a arătat niciodată mai bine. Tavane pictate, tapițerii de mătase, oglinzi veneţiene, coloane de marmură, candelabru comandat special la Paris, mobilă de la Viena și Paris. Iar în curte aduce trei statui grecești, din care astăzi a rămas una.
Casa Monteoru, Foto: Titus Tihăuan
Și această construcție a intrat în posesia statului român, după un act de donație al Elenei Lascăr Catargi către Asociaţia Română a Legăturilor cu Uniunea Sovietică. Potrivit moștenitorilor această “donație” s-a făcut cu pistolul la tâmplă…
Casa Monteoru, Foto: Titus Tihăuan
A fost sediul delegației diplomatice a Poloniei (care se pare că a                                                           tratat cu respect locul), apoi casă de protocol și sediul Uniunii Scriitorilor din România. Între timp a fost recâștigată de moștenitori în instanță, însă are nevoie cât de curând de o restaurare.
Casa Vernescu, Foto: www.panoramio.com
3. Casa Vernescu sau Casa Lenș-Vernescu.
À Côté de Casa Monteoru, este Casa Vernescu. Una dintre cele mai frumoase case de sfârșit de secol XIX de pe Calea Victoriei. A fost ridicată de Filip Lenș în 1821 și oferită soției – Lisaveta Balotescu-Cărpinișanu – ca dar de nuntă. Din nefericire are loc un incendiu la scurt timp după ce a fost terminată, dar Filip Lenș o reface și mai frumoasă în 1822. După moartea lui Lenș, în 1853, palatul începe să se degradeze, pentru că perioada coincide cu începutul Războiului Crimeei și aici se stabilește sediul Ministerului de Război și apoi al Statul Major al armatei rusești. Legendele urbane spun că în această perioadă casa a fost vizitată chiar de Lev Tolstoi.
Foto: Bonton, Digi24
Palatul mai suferă un incediu în 1882, iar în 1886 este cumpărat de Gheorghe Vernescu, căruia apropiații îi spuneau Gună (pe internet îl veți găsi deseori Guță). Acesta a fost avocat și om politic, unul dintre întemeietorii Partidului Liberal. Redă viața și strălucirea casei cu ajutorul arhitectului Ion Mincu care o extinde și reamenajează și a pictorului George Demetrescu Mirea, care pictează casa în interior. Aceasta este perioada de glorie palatului. După moartea lui Gheorghe Vernescu, moștenitorii vând casa statului român și astfel ajunge sediu pentru Ministerul Economiei Naționale, Ministerul Industriei și Comerțului și chiar Guvernul României.
 
Casa Vernescu, foto palacecasino.ro
În 1944 palatul este rechiziționat de armata rusească care distruge mare parte din picturile murale, pierdute astfel pentru totdeauna. După 1945, casa este preluata de Guvernul Groza și până în 1990 a fost folosită de diferite ministere (casă de protocol). După 1990 ea a fost disputată între Ministerul Culturii și Uniunea Scriitorilor, cea din urma a primit-o în concesiune pentru 49 de ani și a închiriat-o unui Casino.
 
4. Casa Dinu Lipatti, de pe Bulevardul Lascăr Catargiu este ridicată în 1902 de Petre Antonescu, în stil art nouveau, pentru familia muzicianului. Este una dintre primele lucrări de arhitectură ale lui Antonescu, care mai târziu a impus stilul neoromânesc în toate marile sale proiecte. Se povestește că atunci când repeta Dinu Lipatti în casă, oamenii se strângeau pe trotuar să-l asculte. Grădina casei era și ea spectaculoasă cu multe flori, mai ales crini roşii. Puține detalii apar despre această construcție care e imposibil să nu vă atragă atenția dacă treceți pe lângă ea. Pe dinăuntru însă e greu de spus cum mai arată acum, deși un articol apărut în presă preciza că se păstrează sobele, ancadramentele uşilor, decoraţia plafoanelor şi, parţial, mobilierul original. Mai știm că în vremurile bune pereții erau decorați cu lambriuri de lemn și tapițerii de mătase.
Casa are șase camere plus alte două la mansardă. S-a aflat în centrul unui scandal anul trecut, când a fost scoasă la vânzare prin licitație publică, deși este inclusă în lista monumentelor istorice și statul român trebuia notificat înainte. Vânzarea a fost blocată, dar destinul casei este încă incert.
Casa Titulescu, Foto: www.titulescu.eu
5. Casa Titulescu este situată pe bulevardul Kiseleff și a fost construită pentru familia marelui diplomat român Nicolae Titulescu. Nicolae Titulescu (1882-1941), a fost de asemenea jurist, profesor şi unul dintre cei mai mari oameni politici români, desemnat preşedinte al Ligii Naţiunilor. Acesta a apelat la architectul Ion Berindey, un architect scump, care lucra doar pentru lumea bună. Nicolae Titulescu se învecina pe bulevardul                                                           Kiseleff cu jurişti, generali, dar şi doctori.
Casa Titulescu, Foto: www.titulescu.eu
Și pentru că am puține informații despre casă, am să îmi permit să completez cu un citat dintr-un articol publicat peamfostacolo.ro: „Pe șos. Kiseleff la nr. 47 este o casă frumoasă, renovată, cu un prezent controversat de când aici funcționează Fundația Europeană Titulescu fondată și condusă de Adrian Năstase. În afara faptului că este una din clădirile bine renovate                                                           cu bani publici și că interiorul are numeroase obiecte de patrimoniu, de la covoare de Tabriz, porțelanuri și cristaluri vechi, tablouri și mobilier, nu fac comentarii. Dar pot să vă recomand să profitați de ocazia de a vizita interiorul, atât cât permit administratorii și vă asigur că surprizele pot fi colosale (acum cinci ani am avut această oportunitate, contra cost). Casa, una din cele două care au aparținut lui Nicolae Titulescu în zona Kiseleff, are la intrare o placă cu portretul lui Titulescu, deci este ușor de recunoscut. Este o arhitectură mai sofisticată ce poartă pe colțul clădirii monograma diplomatului.”
Bufetul de la șosea, foto: www.facebook.com/CasaDoinaLaSo sea
6. Casa Doina – Bufetul de la Şosea
I s-a mai spus și ”Bordeiul” de la Şosea, astăzi este Casa Doina. Deși este o bijuterie arhitecturală, aici a funcționat întotdeauna un restaurant. Clădirea este ridicată în stil neoromânesc de Ion Mincu fiind una dintre primele clădiri în acest stil construite în Bucureşti. Proiectul este propus pentru pavilionul românesc al expoziţiei internaţionale de la Paris din 1889. Se dorea a fi un model de ”cârciumă românească”. Din motive financiare nu se va realiza pentru expoziție, dar va fi construită în 1892 din grija lui P. P. Carp, ministrul lucrărilor publice la acel moment. Ion Mincu – creatorul unui stil de arhitectură națională românescă – se inspiră pentru acest proiect de la casele și conacele vechi olteneşti. Restaurantul a avut mereu o foarte frumoasă grădina iubită de bucureşteni pentru linişte şi intimitate, mesele erau ascunse după “boscheţi”.
Casa Universitarilor
7. Casa Librecht, poate cea mai cunoscută din această listă, sub numele de Casa Universitarilor. Este ridicată de Cezar Librecht, bancher și director al Poștelor, un bun prieten al lui AL. I. Cuza, cunoscut ca și personaj principal în primul mare scandal de corupție din istoria modernă a României.
Casa Librecht (Universitarilor), foto: Dan Calin
Clădirea este ridicată în stil neogotic (un stil nu foarte prezent în Bucureşti) de arhitectul dalmat Luigi Lipizer care o împodobește cu geamuri din cristal de Boemia, coloane impunătoare și nenumărate elemente decorative. După abdicarea lui Cuza, Cezar Librecht este nevoit să plece din ţară, astfel casa este cumpărată prin licitație de Gheorghe C. Filipescu care la rândul său o va dona Eforiei Spitalelor, ajungând să găzduiască un cămin de copii. În 1946 Eforia spitalelor este desfinţată, iar proprietătile acestei instituţii intră în posesia Mnisterului Învăţământului. Construcția ajunge astfel                                                           să găzduiască, până astăzi, Casa Universitarilor.