luni, 13 februarie 2017

A murit Dinu Ianculescu, „Vocea de sâmbătă seara” a Teleenciclopediei

A murit Dinu Ianculescu, „Vocea de sâmbătă seara” a Teleenciclopediei

Teatrul Mic anunță, printr-un comunicat, că a încetat din viață, în 7 februarie, la Frankfurt am Main (Germania), Dinu Ianculescu, actor și poet român, una dintre cele mai cunoscute voci de televiziune din România.

Născut în 1925, Dinu Ianculescu a absolvit Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din București, dar, inițial, s-a făcut cunoscut și auzit prin poezia protestatară împotriva dictatului de la Viena în anii '40, din ziarul Ardealul, iar în anii ce au urmat și în alte publicații, precum Universul literar, Revista Fundațiilor Regale, Fapta și Tribuna din Brașov. Dinu Ianculescu se dedică teatrului și filmului, ca actor angajat al Teatrului Național București, apoi la Studioul actorului de film C. Nottara, devenit Teatrul Tineretului, de unde pleacă, la chemarea regizorului Radu Penciulescu, la Teatrul Mic.

Pe scenă aducea prestanță și prezență, o eleganță care îl făcea remarcat. Aceleași atribute le-a transferat, prin vocea sa educată și melodioasă, emisiunilor Teleenciclopediei, de la Televiziunea Română, unde a colaborat încă de la înființare, fiind cunoscut ca „Vocea de sâmbătă seara”.

A jucat în spectacole emblematice pentru teatru, unde a lucrat cu regizori de prim-rang, precum Silviu Purcărete (Nebuna din Chaillot, 1978; Richard III, 1983), Cristian Hadjiculea (Nu pot să dorm, 1982), Cătălina Buzoianu (Maestrul și Margareta, 1980), Sorana Coroamă-Stanca (Nu suntem îngeri, 1975; Două ore de pace, 1977) sau Valeriu Moisescu (Emigrantul din Brisbane, 1970).

A luat parte la producții filmografice celebre, cum ar fi Mihai Viteazul (1971), Trandafirul galben (1982), Misterele Bucureștilor (1983), Fructe de pădure (1983) sau Secretul lui Bachus (1984).

Stabilit în Germania, Dinu Ianculescu și-a continuat cariera artistică, și a jucat la Darmstadt și Munster, a realizat emisiuni radiofonice în Frankfurt am Main. Făcea dese drumuri înapoi în țară și fost prezent la sărbătorirea de 50 de ani a Teatrului Mic, din 2013, ocazie cu care a scris: „Pentru voi, dragi colegi de suflet, și pentru cei ce vin, cu toată inima (din păcate bolnavă) Salutul meu”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu